PERSONAJELE
AMALTHEIA – funcţionară (nemăritată), între 35-40 de ani
AGLAÉ – profesoară de franceză, între 35-40
de ani
PARASCHIVA – văduvă bogată, între 40-45 de
ani
VOCILE DE LA TELEFON
DECORUL
Acţiunea se petrece în
salonul unei case, mobilat în stil clasic (sau după placul regizorului).
SCENA
I
Amaltheia singură. Stă
într-un fotoliu, lângă care se află o măsuţă cu telefonul pe ea, şi citeşte
ziarul.
AMALTHEIA:
Aşa-a-a... Ia să vedem ce avem aici!... Vând teren
intravilan, construibil, în Otopeni, cinci sute de metri pătra-a-aţi... Vând
apartament cu trei camere confort unu, stil vago-o-on... Vând căţeluşă de rasă
în vârstă de cinci luni cu vaccinurile la zi-i-i... Bla-bla-bla,
bla-bla-bla-a-a... Aşa-a-a... Cumpăr aur, argint şi orice metal preţios cu
plata pe lo-o-oc... Cumpăr cărţi vechi şi noi din orice domeniu şi orice
cantita-a-ate... Cumpăr icoane vechi pictate pe lemn şi sticlă-ă-ă... Bla-bla-bla, bla-bla-bla-a-a... Aşa-a-a...
Schimb casă cu trei camere, baie, bucătărie, grădină, gara-a-aj... Ofer loc de
mu-u-uncă... Ofer loc de veci în cimi-i... Doamne fereşte!...
(Îşi face semnul crucii.)
Dar unde e?... Unde o fi?... Aha, uite-l! Domnişoară de
treizeci de ani, drăguţă, elegantă, situaţie materială bună, doresc să cunosc
domn de vârstă apropiată, fără obligaţii, sincer, sufletist pentru căsătorie...
A apărut!... Hm, cum de încă nu m-a sunat nimeni?... Interesant!...
(Îşi toarnă un pahar cu apă, bea.)
Aşa-a-a... Ia să vedem ce mai avem aici!... Domn
patruzeci de ani, serios, fără obligaţii, caut domnişoară sau doamnă divorţată,
serioasă care să-şi petreacă viaţa alături de mine... Aşa-a-a... Ia să vedem...
(Ridică receptorul şi formează numărul.)
Zero, doi, unu, trei... Aşa-a-a... Sună!...
(Aşteaptă cu receptorul la ureche.)
Nu răspunde nimeni.
(Pune receptorul în furcă şi începe să citească mai departe.)
Aşa-a-a… Oferim
companie intimă precum şi diverse fantezii domnilor, doamnelor şi cuplurilor...
Doamne fereşte!
(Îşi face semnul crucii.)
A înnebunit lumea nu altceva!... Aşa-a-a… Lesbiană, bisexuală, caut partener
sau cuplu… Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)
Sodoma
şi Gomora, nu altceva!... Aşa-a-a… Caut gay pasiv pentru relaţii discrete… Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)
Cum
de-i mai rabdă Dumnezeu?!?... Aşa-a-a… Ia uite aici – văduv patruzeci şi doi de ani, fără copii,
zodia Capricorn, cu casă, bani şi un job sigur, caut doamnă sau domnişoară fără
obligaţii, rog seriozitate… Aş-a-a… Ia sa vedem…
(Ridică receptorul şi formează numărul.)
Zero,
unu, doi, patru, opt… Aşa-a-a… Sună!... Alo-o-ou!... Numele meu este Amaltheia Der-r-r-ona,
sunt necăsătorită şi am sunat în legătură cu… Cu-u-um?... Numai e valabil?... Da, am
înţeles… îmi cer scuze pentru deranj!...
(Pune receptorul în furcă.)
Auzi,
hm… nu mai e valabil… Aşa-a-a… Ia să vedem mai departe… Inginer, căsătorit caut o
relaţie discretă-ă-ă… Tânăr caut domniţe pentru satisfacere reciprocă-ă-ă… Caut
doamnă sau domnişoară până-n patruzeci de ani pentru petrecerea timpului liber
cu îndeplinirea fanteziilo-o-or… Ce lume stricată!... Aşa-a-a… bla-bla-bla, bla-bla-bla-a-a... aşa-a-a... Ia uite! Tânăr, intelectual –
avocat?... Bine educat, fizic plăcut, treizeci şi opt de ani, caut intelectuală pentru căsătorie... Ăsta
da! Ia să vedem...
(Ridică receptorul şi formează numărul.)
Zero, doi, unu, trei, opt, zero... Sună!... Hai dragul
meu, răspunde!... Alo-o-ou!... Bună ziua!... Am sunat în legătură... da cu
anunţul... da de la matrimoniale... Numele meu este Amaltheia, Amaltheia
Der-r-rona... sunt nepoata contesei Isabella Der-r-rona... Nu, nu am fost
căsătorită niciodată... şi când am putea să ne... oricând! Atunci azi... E ziua
mea de naşterte... Mulţumesc!... Am vrut să vă invit la mine... Veniţi!... A,
da sigur... Plevnei numărul treisprezece... Da, intersecţia cu Mărăşeştilor, o
casă zugrăvită în galben... Da vă aştept... Peste o oră!... Perfect... La
revedere!...
(Pune receptorul în furcă.)
Aşa-a-a... De ăsta nu mai avem nevoie.
(Mototoleşte ziarul şi îl aruncă în coşul de hârtii.)
În sfârşit!... Da¢ ce o să se mai mire Aglaé... de Paraschiva nici nu mai vorbesc, parcă ar fi două
gaiţe… Of-of-of!...
Ele sunt singurele mele prietene aristocrate. Dar cum de nu au apărut încă?.. E aproape
doisprezece…
(Se aude soneria.)
Ah, ele trebuie să fie!
(Se repede să deschidă uşa.)
SCENA II
Intră Aglaé şi Paraschiva.
AGLAÉ:
Bo-o-onjur!
AMALTHEIA:
Vai fetelor!... Nici nu ştiţi ce bine îmi pare că aţi
venit… Am
o veste penru voi…
PARASCHIVA:
Ho soro!... Nu ne lua aşa:
rap-rap-rap şi zdrang, zdrang, zdrang cu veştile tale… nici nu ţi-am trecut
bine pragul şi deja ne şi blagosloveşti cu veşti.
(Se aşează în fotoliu.)
Aşa!... şi acuma poţi să dai drumul la
ştiri. I-a
spune soro ce veste?...
AMALTHEIA:
O-o-o
surpriză, o mare surpriză…
AGLAÉ (mirată):
Ia-a-ar?!...
PARASCHIVA
(ironic):
Da
soro, iar!... Ultima surpriză a fost cam scumpă. Ha-ha-ha!... A costat-o o
avere, – un inel de aur cu brilliant,
moştenire de la bunică-sa, contesa Isabella Der-r-rona...
AMALTHEIA
(se preface că nu ia în seamă ironiile Paraschivei.):
Astăzi
o să vi-l prezint pe noul meu logodnic.
AGLAÉ:
Ia-a-ar?!...
PARASCHIVA:
Dả̉,
soro iar!... Ce să-ţi spun…
(o imită pe Amaltheia.)
Noul meu logo-o-odnic… ce
surpriză abracadabrantă!... Surpriză ar fi de-ar veni, dar aşa… m-am
cam săturat de prezentările tale şi de logodnicii tăi… care…
(Dă din mână a lehamite).
AMALTHEIA:
Vai, dà câtă răutate
fetelo-o-or… Azi e totuşi ziua mea, a-a-ah! Odată în viaţă faci treizeci de anişori…
AGLAÉ:
Ia-a-ar?!...
PARASCHIVA:
Şi tu
soro, ce tot o dai cu iar şi iar şi iar, iar?... Iar, dragă iar!... Că ea sărăcuţa nu-i are pe cei şapte de
acasă, de aceea nici nu-i pune la socoteală… Femme fatale!... Ce să-ţi spun?!... Mai bine ne-ai da ceva de
băut, că de logodnicii tăi...
(Face semn cu mâna
că-i sătulă până-n gât.)
AMALTHEIA:
Vai, fetelo-o-or,
imediat... da ce bine mă simt cu voi...
(Iese.)
SCENA III
Aglaé şi Paraschiva,
singure.
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
La vie,
ne la vie, dar are capra asta la logodnici… iote aşa trec prin viaţa ei, ca
trenurile prin Gara de Nord.
(Face semn cu mâna.)
Şi tu
ce tot o dai soro cu franţuza ta?!... La vie, ne la vie… ce să-ţi spun… notre poule
dans votre cour… mare rahat! De parcă eu nu aşi şti limbi străine?!...
Ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Tu!... Limbi străine?!...
PARASCHIVA:
Da,
soro eu!... Că nu vorbim de sfânta Filoftea… şi nu mai fă pe mirata că-ă-ă… De
parcă numai franţuza ta ar fi limbă străină?... Parlez-vous français… Ha-ha-ha!... Dar rusa ce are soro?...
(Se ridică în picioare şi întinzând
spectaculos, mâna, începe să recite:)
Samaliot
mişto zburaiet… Ieta poanta nie ţiniaiet… Paşla vidiima na turbinca!... Vaniika
dai pistaliet, niemţî na uliţe… taca-taca, taca-taca… canieţ filiima…
Pizdieţ-maladieţ, vsio!... Ha-ha-ha!...
(Începe să danseze cântând.)
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia…
Ha-ha-ha! Ei, ce spui soro?... Vezi că ştim
şi noi pe muscaleşte!... Ha-ha-ha!... Ştim soro, ştim… şi de vorbit, şi de
cântat, şi de dansat ştim… şi poezii ştim…
AGLAÉ:
Esenin?!...
PARASCHIVA:
P-da-a-a!...
AGLAÉ:
Lermontov?!...
PARASCHIVA:
P-da-a-a!...
AGLAÉ:
Şi
Puşkin?!...
PARASCHIVA:
Şi-i-i!...
AGLAÉ:
Şi
Maiakovski?!...
PARASCHIVA:
Ei,
şi Maia… ko-ko… kot-kodac, prea multe vrei şi tu… Auzi Ese-e-enin… Puşki-i-in… Lermontou-u-u… Dar Bacovia ce are soro?...
(Ridică, spectaculos mâna şi începe să recite.)
Darmniau adi-i-inc sicri-i-ili die pliumb,
Şi fliori die pliumb şi funierar veşmient
Staiam sângur în cavo-o-ou şi bâlo ocieni
vânt…
Şi scărţăia coroaniele die pliumb
tavarişci!...
SCENA
IV
Aglaé, Paraschiva şi
Amaltheia
AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se află o sticlă
şi trei pahare):
Vai fetelo-o-or…
PARASCHIVA:
Aşa
soro, hai să bem şi să ne veselim că viaţa e…
(Către Aglaé.)
Ia
spune tu soro, pe franţuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
PARASCHIVA:
Apoi
soro, ţie numai la vie îţi stă gândul… Zi-o pe aia cum e viaţa…
AGLAÉ:
Toujours parsive…
PARASCHIVA:
Aşa
da soro! Viaţa e parşivă… Haideţi să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
Să bem pentru viaţă!
AGLAÉ:
Vai
ce romantic…
PARASCHIVA:
(mirosind paharul) Nu ştiu cât e de
romantic, da miroase al dracu de bine!
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
AMALTHEIA:
Douăzeci
de ani vechime…
PARASCHIVA:
Hai,
până la fund!
(Paraschiva goleşte paharul dintr-o dată,
iar Amaltheia şi Aglaé doar gustă din el, savurându-l.)
AGLAÉ:
Asemenea
licoare nu se bea aşa, cum o bei tu
Paraschivo…
PARASCHIVA:
Şi
eu cum o beau Aglaio?...
AGLAÉ:
Aşa
dintr-o dată, cum beau birjarii şliboviţa, la bufetul gării…
PARASCHIVA:
E-te-te, la ea!... Şi tu cum bei Aglaio... aşa cum beau curvele de pe Champs-Elysées
AGLAÉ:
Vai,
dragă, da cum poţi să… eu nu sunt…
PARASCHIVA:
Lasă
soro, că nici eu nu sunt birjar.
(Întinzând paharul către Amaltheia.)
Viaţa-i atât de parşivă, încât aş mai bea
un pahar pentru ea…
(Amaltheia îi toarnă coniac în pahar.)
Da, e parşivă viaţa… şi lumea e parşivă…
numai tu Aglaio singură, din toată lumea, eşti ca lumea!
(Bea
tot din pahar şi o întreabă pe Amaltheia.)
Aşa, şi acuma spune soro, cum e noul…
focos, focos?... Poate facem un menage á
trios?...
AGLAÉ:
Vai dar cum poţi…
PARASCHIVA:
Stai
liniştită, tu nu faci parte din distribuţie… Ha-ha-ha!...
(Către Amaltheia.)
Ei, ce zici soro?... De-i tânăr şi arătos… de
nu… merci beacoup şi au
revoir! Păstreazăţi-l sănătoasă şi împarte-l cu…
(Face
semn cu capul spre Aglaé.)
Bine zic Aglaio?...
AGLAÉ
(enervată):
Te
rog frumos să nu-mi mai spui Aglaio!
PARASCHIVA:
Ei,
na! A explodat mămăliga! Da cum să-ţi spun soro?...
AGLAÉ:
Aglaé!
PARASCHIVA
(imitând-o):
Aglaé…
ce să-ţi spun, Aglaé?... O să răceşti la plămâni dacă îţi spun Aglaio?!...
De-ţi spun Aglaé sau Aglaie, e şi lae şi bălaie, tot un drac!... Că v-au pus
mumele voastre nişte nume…
(Arătând
cu capul spre Amaltheia.)
Iote şi
la asta… Amaltheia… nume de capră ha-ha-ha!... Capra divină!... A dat ţâţă la
Zeus… Ei şi?... Mare brânză… Paraschiva, Varvara, Filofteia, Aglaia… astea sunt nume
româneşti, nume din popor, nu glumă…
AMALTHEIA:
Păi,
noi… eu… bunica…
PARASCHIVA:
Ştiu
soro, ştiu…
(O imită)
Voi…
tu… bunica… Bunică-ta şi-a descălţat opincile pe malul Tisei, şi-a ridicat
poalele-n cap în faţa contelui Der-r-rona şi gata, te-a botezat cu nume de
capră!... Ha-ha-ha!... Ce să-ţi spun… sânge albastru, nepoată de contesă la-la-la,
la-la-la… Şi eu sunt nepoată de erou necunoscut, că bunica s-a crăcit în faţa
unui soldat necunoscut când au trecut ruşii în războiul de independenţă prin
sat… Cine ştie ce conte o mai fi fost Alioşa sau Andriuşa care i-a pus-o
bunică-mi
(Strânge
pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia…
Hă, hă, hă!...
(Către Amaltheia.)
Ia mai toarnă-mi soro să beau, că odată-n
viaţă faci treizeci de anişori…
AMALTHEIA (turnând în pahare):
AGLAÉ:
Şi
pentru împlinirea viselor!...
(Ciocnesc şi beau.)
PARASCHIVA:
Numai
pupeze vă ies pe gură. Ptiu, ptiu în cuiburile lor…
(Se preface că scuipă.)
Mă
uit la voi ca poarta nouă la viţei, şi mă mir cât sunteţi de proaste…
AGLAÉ:
Bine
că eşti tu deşteaptă…
AMALTHEIA:
Las-o
dragă că…
PARASCHIVA:
Lasă-mă
cu las-o… nici un las-o!... Cu mine să nu faci pe mironosiţa, mai bine spune-mi
la ce naiba îţi trebuie musai logodnic?!...
AGLAÉ:
Dar
ţie?... Ţie, la ce ţi-au trebuit doi bărbaţi?...
PARASCHIVA:
În
sfârşit ai spus şi tu ceva deştept. Ia te uită, nici nu şti din care iepure sare tufa… He-he, ăia
era bărbaţi soro!... Bărbaţi adevăraţi, nu din ăştia din zilele noastre… Când
m-am măritat cu primul, cu Ilarion, trei săptămâni nu am văzut decât tavanul… Dumnezeu să-l pomenească printre drepţii
lui!...
(Îşi face semnul crucii.)
Murise
ca un martir, din cauza sfintei cruci…
AGLAÉ:
Era
missioner?
PARASCHIVA:
Misioner soro, misioner… mare
misioner…
AGLAÉ:
Şi
cum s-a întâmplat?...
PARASCHIVA:
Ce?...
AGLAÉ:
Martirajul?!
PARASCHIVA:
L-a
ucis unul pentru că-l prinsese sărutând crucea…
AMALTHEIA:
Pe
unde era missioner?
PARASCHIVA:
Ei,
pe unde putea fi?...
AGLAÉ:
Prin
lumea musulmană?
PARASCHIVA:
Nu
soro, prin paturile jupâneselor, că avea gusturi… ce mai!
AGLAÉ:
Păi
tocmai ai spus că l-a omorât cineva pentru că…
PARASCHIVA:
Pentru
că sărutase sfânta cruce, da soro, aşa a fost, numai că, crucea se afla între
ţâţele nevestei ăluia de l-a omorât. Ha-ha-ha!...
AMALTHEIA:
Şi
cel de-al doilea?...
PARASCHIVA:
Iorgu?!...
Bărbat şi ăla soro, mă şi bătea!...
AGLAÉ:
Te
băte-e-ea?...
PARASCHIVA:
Da
soro, îmi trăgea câte o palmă… de vedeam stele albastre.
AGLAÉ:
Verzi.
PARASCHIVA:
Ce
verzi?
AGLAÉ:
Stelele.
PARASCHIVA:
Care
stele?
AGLAÉ:
Care
le-ai văzut tu, erau verzi, nu albastre.
PARASCHIVA:
Ei,
na că aici ai dat-o cu loitra-n gard! De unde şti tu ce stele am văzut eu?...
AGLAÉ:
Toată
lumea vede stele verzi.
PARASCHIVA:
Ei şi
ce am eu cu lumea şi cu stelele ei?... Lumea vede stele verzi, iar eu văd stele
albastre, fiecare cu stelele lui. Auzi, dacă te crezi atât de deşteaptă şi zici
că am văzut stele verzi, de ce îmi rămâneau pe sub ochi urme albastre?
Ha-ha-ha!... Of, ce bărbat mai era şi Iorgu, Dumnezeu să-l odihnească!
(Îşi face semnul crucii.)
Nu
mai e bărbaţi din ăia, ăştia de acum e ca iepurii. Îi prinzi, îi bagi în pat,
iar ei dă de două ori din cur şi fuge…
AGLAÉ:
Dar
tu de unde şti dragă?...
PARASCHIVA:
Ei,
na! Acum şi tu, de unde-i ştiu?... N-oi fi având eu tre-e-eizeci de anişori,
dar nici uşă de biserică încă nu am ajuns. Ha-ha-ha!...
(Sună
telefonul.)
AMALTHEIA:
Ps-s-st!
AGLAÉ:
Ţs-s-st!
PARASCHIVA:
Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)
AMALTHEIA (ridică receptorul):
Alo-o-ou!... Aţi greşit numărul…
PARASCHIVA: (arătându-i ciuciu, se întoarce către Amaltheia)
Ps-s-st!
(se întoarce şi către Aglaé.)
Ţs-s-t!
Ha-ha-ha!... Ia mai toarnă-ne soro un Moët
& Chando-o-on… că logodnicul tău… s-o fi rătăcit ca şi ăilalţi, pe care
ni-i tot prezinţi an de an, de când ai început să împlineşti treizeci de
anişo-o-ori…
(Amaltheia toarnă-n pahare, prefăcându-se că nu se
supără.)
AGLAÉ:
Dar
rea mai eşti dragă, lasă fata în pace…
PARASCHIVA:
Tot
eu sunt rea de gură, ai?! Nu soro, ea este
rea de muscă, nu o vezi cum schimbă logodnicii?... Aşa trec prin viaţa
ei ca trenurile prin Gara de Nord. Hai să bem pentru ei!
AGLAÉ:
Pentru
cine?!
PARASCHIVA:
Pentru
ei, pentru logodnici, logodnicii Amaltheiei!
(Beau toate trei, pe urmă tac.)
AGLAÉ:
Delicios
coniac.
PARASCHIVA:
Da
soro, la zilele ei de naştere, de când a început să împlinească treizeci de
anişo-o-ori, totul e delicios şi bun. Cele mai fine băuturi, cele mai alese
bucate, cei mai frumoşi logodnici, ha-ha-ha!... Of, îmi aduc aminte de primul
ei logodnic… era contabil…
AGLAÉ:
Economist!
PARASCHIVA:
Tot
un drac! Da
era îna-a-alt, frumo-o-os, blo-o-ond…
AGLAÉ:
Brunet!
PARASCHIVA:
Blond!
AGLAÉ:
Brunet!
PARASCHIVA:
Putea
fi şi roşcat, ce l-ai văzut cumva şi noi nu ştim?
AGLAÉ:
Spune
tu Amaltheia, cum era?...
AMALTHEIA:
Era
brunet.
PARASCHIVA:
Ei,
na… ce să-ţi spun?...
(O imită)
Era
bru-u-unet! De parcă tu l-ai văzut prin telefon, putea fi şi chel, dar dacă
ţi-a spus că-i brunet, tu gata: era bru-u-unet…
AGLAÉ:
Nu
văd de ce ar minţi cineva că-i brunet, dacă nu ar fi?!
PARASCHIVA:
Dar
de ce ar minţi cineva că vine la ziua ta, şi nu vine?!...
AMALTHEIA:
Pă-ă-ăi…
PARASCHIVA:
Niciun
păi soro, niciun păi, că ia uite cum ajungi iar la vorbele mele.
AMALTHEIA:
Care
vorbe?
PARASCHIVA:
Cum care, despre bărbaţi, că ăştia din
ziua de azi nu sunt bărbaţi… Trebuie să-i prinzi cu arcanul dacă-i vrei în
patul tău…
AGLAÉ:
Tu
aşa faci dragă, umbli cu arcanul după ei?
PARASCHIVA:
Ce să-ţi spun soro, că în jurul tău roiesc
ca muştile în jurul… şti tu ce am vrut să spun…
AGLAÉ:
Vai
dragă da cum poţi fi atât de-de, de…
PARASCHIVA:
Hotăreştete
odată, cum pot fi!
(Către Amaltheia.)
Auzi, da ăla al doilea, de acu doi ani, de
l-ai găsit prin agenţia de matrimoniale, Viorel…
AGLAÉ:
Florin!
PARASCHIVA:
Ce
ai soro, de mă tot contrazici?...
AGLAÉ:
Dacă
aşa îl chema…
PARASCHIVA:
Îl
chema degeaba, că n-a venit nici ăsta, Ha-ha-ha!... Dả era frumo-o-os, atât de
frumo-o-os… păcat că nu l-a văzut nimeni, ha-ha-ha!...
AGLAÉ:
Cum
nu l-a văzut nimeni, nu i-a trimis o fotografie?!...
PARASCHIVA:
E-te-te-te-te,
i-a trimis o fotografie, repede te mai bagi tu în seamă… fotografia i-a
trimis-o ăla de acuş un an, de-i dete babei Rozmarina inelul cu brilliant, ca
să i-l aducă, şi i l-a adus, da-n poză, asta da afacere un inel de aur cu
brilliant pentru poza Fătfrumosului dân Paşcani.
AGLAÉ:
Din
Focşani!
PARASCHIVA:
Dân
Paşcani!
AGLAÉ:
Din
Focşani
PARASCHIVA:
Bine
soro, dân Paşcani fie cum zici!
AGLAÉ:
Din
Focşani.
PARASCHIVA:
Bine,
bine, cel mai deştept cedează, fie dân Focşani… Na bucură-te şi tu!...
AGLAÉ:
Da
de ce să mă bucur? Dacă era din Paşcani, înseamnă că era din Paşcani!
PARASCHIVA:
Putea
fi şi din Văşcăuţi să trăiţi că tot nu a venit!
(Se aude soneria.)
AMALTHEIA:
Ps-s-st!
AGLAÉ:
Ţs-s-st!
PARASCHIVA:
Ce
să-ţi spun?... Ps-s-st
şi ţs-s-st!... că altceva… Du-te soro deschide, poate îsta nu e ca
ăilalţi….
(Amaltheia
iese.)
SCENA
V
Paraschiva şi Aglaé
Amândouă deodată sar de pe scaune şi se reped la oglinda
agăţată pe perete, se ciocnesc una de alta.
AGLAÉ:
Par-r-rdon!
PARASCHIVA:
Ho,
soro, că nu dau turcii! Ce te împingi în mine, de parcă nu ai mai văzut
oglindă?
(O împinge cu umărul şi începe să-şi
aranjeze părul.)
AGLAÉ:
Eu
mă împing în tine?... Tu te împingi în mine… şi, şi…
PARASCHIVA:
Şi
mai ce?...
AGLAÉ:
Şi
hai odată mai repede!
PARASCHIVA (făcându-i loc.):
Na,
uită-te şi tu şi te satură de frumuseţe, numai ai grijă să nu…
AGLAÉ (mirată):
La
ce să am grijă?...
PARASCHIVA:
Să nu
crape oglinda de atâta farmec. Ha-ha-ha!...
SCENA
VI
Paraschiva, Aglaé şi Amaltheia
(Intră
Amaltheia.)
AGLAÉ:
Ei?!...
PARASCHIVA:
No?!...
AMALTHEIA (oftând):
Era poştaşul.
PARASCHIVA:
Auzi
soro!... Da de ce nu te logodeşti tu cu poştaşul?... Oricum e singurul bărbat
care sună la uşa ta… nu am mai aştepta nici noi
cu maţele chiorăind să-ţi vină logodnicii an de an, de când ai început să împlineşti
treizeci de anişo-o-ori…
AMALTHEIA:
Vai
fetelor, mii de scuze, am nişte sărmăluţe...
(Iese.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu