sâmbătă, 31 decembrie 2011

Nici moartea nu mai e ce a fost…

(Monolog)

Nici moartea nu mai e ce a fost… și nu care cumva să îndrăzniți să-mi spuneți mie că nu e așa, sau să începeți să-mi îndrugați verzi și uscate, că pe aici sau pe dincolo, că eu unul… Da ce să mai zici de circul din ziua de azi, pe care ei îl numesc înmormântare?... Păi așa arată o înmormântare?… Așa ca o… hai să fim serioși! Uite, acum două săptămâni  trecu în lumea drepților Grigore a Lupului – gospodar, cum nu era altul în sat, odihnește-l, Doamne, în iubirea Ta, împreună cu drepții Împărăției Tale!... Și uite așa stă Grigore întins pe masă, afară-i  zi de seceriș, el se hodinește ca un boier, iar ai lui, aleargă ba în stânga, ba în dreapta, o  hărmălaie nene și un tărăboi ca la balamuc, de parcă-i luase  foc casa. Până la urmă toți au dat fuga la oraș! Fetele pe la hăinării, feciorii după copărșeu și cruce, iar Ana, muieri-sa după orez pentru sarmale, l-au lăsat pe Grigore, singur cuc, că vorba aceea, de acuma nu-i prunc mic să cadă de pe masă. Da când s-au întors… mai bine rămâneau pe acolo! L-au îmbrăcat pe bietul Grigore, mai ceva ca pe notarul Tache, cu cămașă de naylon, cu costum negru, cravată la gât, l-au încălțat cu pantofi din carton și gata! Dacă cumva Doamne ferește, bietul Grigoare ar fi deschis ochii, ori ar fi luat-o la fugă, ori și-ar fi pupat mâna, crezând că nu-i el. Dar copărșeul… De parcă ăla-i copărșeu?...  Din rumegătură presată și dată cu lac… peste două ierni nici urmă nu rămâne din el, iar crucea?... Ce să mai vorbim de cruce… din țeavă de fier ca să urle vântul, ca o haită de lupi în ea. Dar lor, nici că le pasă… numai să scape de Grigore din casă. L-au acoperit cu un lințoliu taman cum îi  perdeaua de la primărie l-au cocoțat pe o mașină ca pentru iespoziție și pe aici ți Grigo’ drumul!

Ehe, cândva  oamenii respectau moartea! Se pregăteau pentru ea, mai ceva ca pentru nuntă… Păi la mine, spre un iezemplu, slava Domnului! e pregătit totul. Cămeșa de sărbătoare țesută din bumbac, și pieptar din pănură neagră și gaci noi-nouți și așternut mândru înflorat și pânză albă cum îi zăpada…   totul nou-nouț mă așteaptă în ladă, iezact cum a pus răposata Mărie, fie-i țărâna ușoară! așa și stă… Da uitasem să vă spun de opinci… Din piele de porc mistreț, da ce piele… Mi le-a făcut bătrânul Toderaș, Dumnezeu să-l odihnească! De copărșeu nici nu mai pomenesc! Din scândură de stejar de trei țenti, și atât de tihnit stai în el de nu-ți vine să te mai ridici, Ilie Stolaru mi l-a făcut, iartă-l doamne și pe el! «Nene Mihai – îmi spuse, – așa copărșeu am să-ți fac de o să mă pomenești și peste o sută de ani.» și cruce din lemn de stejar mi-a cioplit. Da, la mine totul e gata, totul e așa cum trebuie să fie, după orânduiala pământului, pune-te jos și mori liniștit când vrei, chiar și acum căci nimeni nu-și va bate capul cu tine. Numai să nu mă ducă cu mașina ca pe… că i-aș blestema de dincolo de lume… Pe mine cu căruța trasă de boi să mă ducă, eu le-am poruncit la ai mei… Că de m-ar duce Doamne ferește ca pe Grigore , n-aș mai da două parale pe moarte, dar la mine slava Domnului totu-i așa cum trebuie – după orânduiala pământului.

vineri, 30 decembrie 2011

Rugăciunea unchiului Ion


(Monolog)

«Tatăl nostru Carele eşti în ceruri... Ia uite ce de fân ați scos din iesle! Mânca-v-ar lupii de dihănii să vă mănânce! Că hăbăuci mai sunteți, v-ați tontit de totul totului! Iar tu Ioane dă cu coasa până la  a șaptea nădușeală, după fiecare fir de iarbă, iar voi?!... Sfinţească-Se numele Tău... Nu, așa nu merge Daru, n-o să fie după tine fătu meu! Dacă te mai prind că scoți fânul cu coarnele o să rozi ieslea goală mai ceva ca vaca Ștefoaiei și nu te mai uita cu ochii ăia la mine că pun biciul pe tine! Vie împărăţia Ta... Ia picioru’, Cheșa! Uită-te ce fân mândru și proaspăt de-mi vine mie să-l mănânc, iar ei... E-e-e bată-vă norucu’ să vă bată, că v-ați jupănit de tot! Nu vă mai pun nimic în iesle, nimic! Înțelesu-m-ați?... O să rageți de foame ca cerbii în luna lui brumar și atunci oi vedea ce o să faceți... Facă-se voia Ta... Ia ridică și tu Daru picioru’! Cu cine vorbesc, Daru? Ia uite cum v-ați umflat burțile! Ați îmbucat pe săturate, iar restul... pe jos. Precum în cer, aşa şi pe pământ... Ehei, dacă v-aș hrăni numai cu păpușoi și ferigă, cum își hrănește Ilia Buruiană juncanii, atunci aș vedea dacă ați mai scoate fânul din iesle, ha?... Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi... Musai să merg mâine după sare, măcar două trei droburi să aduc, că pe astea în două zile le lingeți, linge-v-ar gâzdușagul de hoțomanii moșului. S-au viclenit slătinarii și cer pe un drob de sare... mai ieftin dă Mendel piperul. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri... Iar acuma hai la adăpat – adiii! Mișcă-ți fundul Daru! Ia uite ce apă!... Mai limpede ca oglinda, adiii, adiii, iar eu o să mă spăl până beți voi.  Şi nu ne duce pe noi în ispită... Brrr ce apșoară rece! Ci ne izbăveşte de cel rău... De câte ori i-am poruncit Varvarei să pună aicea un ștergar, dar degeaba. Uite am bătut și un cui, iar ea... Că a Ta este împărăţia... Bea Cheșa, bea nu te holba la mine, că până la prânz e mult, iar ogoru-i lung ca o zi de post și pământu-i tare că nu a mai dat bunul Dumnzeu ploaie. Şi puterea şi slava... Ne ajută El drăguțu’ și până la ujină gătăm de arat... al Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh... Iar deseară o să cosesc iarbă proaspătă și să amestec cu fân uscat, să vedeți ce bunătate!... numai nu care cumva să vă prind că scoateți din iesle că... Acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin! Un fir dacă găsesc pe jos nu vă mai dau și o să roadeți ieslea mai rău ca vaca Ștefoaiei și pe urmă o să vedeți că moșu’ Ion nu glumește, așa să știți!...»

miercuri, 28 decembrie 2011

Logodnicii Amaltheiei



(Comedie  într-un act)

PERSONAJELE

AMALTHEIA – funcţionară (nemăritată), între 35-40 de ani
AGLAÉ – profesoară de franceză, între 35-40 de ani
PARASCHIVA – văduvă bogată, între 40-45 de ani
VOCILE DE LA TELEFON

DECORUL

Acţiunea se petrece în salonul unei case, mobilat în stil clasic (sau după placul regizorului).

SCENA I

Amaltheia singură. Stă într-un fotoliu, lângă care se află o măsuţă cu telefonul pe ea, şi citeşte ziarul.

AMALTHEIA:
Aşa-a-a... Ia să vedem ce avem aici!... Vând teren intravilan, construibil, în Otopeni, cinci sute de metri pătra-a-aţi... Vând apartament cu trei camere confort unu, stil vago-o-on... Vând căţeluşă de rasă în vârstă de cinci luni cu vaccinurile la zi-i-i... Bla-bla-bla, bla-bla-bla-a-a... Aşa-a-a... Cumpăr aur, argint şi orice metal preţios cu plata pe lo-o-oc... Cumpăr cărţi vechi şi noi din orice domeniu şi orice cantita-a-ate... Cumpăr icoane vechi pictate pe lemn şi sticlă-ă-ă...  Bla-bla-bla, bla-bla-bla-a-a... Aşa-a-a... Schimb casă cu trei camere, baie, bucătărie, grădină, gara-a-aj... Ofer loc de mu-u-uncă... Ofer loc de veci în cimi-i... Doamne fereşte!...

(Îşi face semnul crucii.)
Dar unde e?... Unde o fi?... Aha, uite-l! Domnişoară de treizeci de ani, drăguţă, elegantă, situaţie materială bună, doresc să cunosc domn de vârstă apropiată, fără obligaţii, sincer, sufletist pentru căsătorie... A apărut!... Hm, cum de încă nu m-a sunat nimeni?... Interesant!...

(Îşi toarnă un pahar cu apă, bea.)
Aşa-a-a... Ia să vedem ce mai avem aici!... Domn patruzeci de ani, serios, fără obligaţii, caut domnişoară sau doamnă divorţată, serioasă care să-şi petreacă viaţa alături de mine... Aşa-a-a... Ia să vedem...

(Ridică receptorul şi formează numărul.)
Zero, doi, unu, trei... Aşa-a-a... Sună!...

(Aşteaptă cu receptorul la ureche.)
Nu răspunde nimeni.
(Pune receptorul în furcă şi începe să citească mai departe.)

Aşa-a-a… Oferim companie intimă precum şi diverse fantezii domnilor, doamnelor şi cuplurilor... Doamne fereşte!
(Îşi face semnul crucii.)

A înnebunit lumea nu altceva!... Aşa-a-a… Lesbiană, bisexuală, caut partener
sau cuplu… Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)

Sodoma şi Gomora, nu altceva!... Aşa-a-a… Caut gay pasiv pentru relaţii discrete… Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)

Cum de-i mai rabdă Dumnezeu?!?... Aşa-a-a… Ia uite aici – văduv patruzeci şi doi de ani, fără copii, zodia Capricorn, cu casă, bani şi un job sigur, caut doamnă sau domnişoară fără obligaţii, rog seriozitate… Aş-a-a… Ia sa vedem…
(Ridică receptorul şi formează numărul.)

Zero, unu, doi, patru, opt… Aşa-a-a… Sună!... Alo-o-ou!... Numele meu este Amaltheia Der-r-r-ona, sunt necăsătorită şi am sunat în legătură cu… Cu-u-um?... Numai e valabil?... Da, am înţeles… îmi cer scuze pentru deranj!...
(Pune receptorul în furcă.)

Auzi, hm… nu mai e valabil… Aşa-a-a… Ia să vedem mai departe… Inginer, căsătorit caut o relaţie discretă-ă-ă… Tânăr caut domniţe pentru satisfacere reciprocă-ă-ă… Caut doamnă sau domnişoară până-n patruzeci de ani pentru petrecerea timpului liber cu îndeplinirea fanteziilo-o-or… Ce lume stricată!... Aşa-a-a… bla-bla-bla, bla-bla-bla-a-a... aşa-a-a... Ia uite! Tânăr, intelectual – avocat?... Bine educat, fizic plăcut, treizeci şi opt de ani,  caut intelectuală pentru căsătorie... Ăsta da! Ia să vedem...
(Ridică receptorul şi formează numărul.)

Zero, doi, unu, trei, opt, zero... Sună!... Hai dragul meu, răspunde!... Alo-o-ou!... Bună ziua!... Am sunat în legătură... da cu anunţul... da de la matrimoniale... Numele meu este Amaltheia, Amaltheia Der-r-rona... sunt nepoata contesei Isabella Der-r-rona... Nu, nu am fost căsătorită niciodată... şi când am putea să ne... oricând! Atunci azi... E ziua mea de naşterte... Mulţumesc!... Am vrut să vă invit la mine... Veniţi!... A, da sigur... Plevnei numărul treisprezece... Da, intersecţia cu Mărăşeştilor, o casă zugrăvită în galben... Da vă aştept... Peste o oră!... Perfect... La revedere!...
(Pune receptorul în furcă.)

Aşa-a-a... De ăsta nu mai avem nevoie.
(Mototoleşte ziarul şi îl aruncă în coşul de hârtii.)

În sfârşit!... Da¢ ce o să se mai mire Aglaé... de Paraschiva nici nu mai vorbesc, parcă ar fi două gaiţe… Of-of-of!... Ele sunt singurele mele prietene aristocrate. Dar cum de nu au apărut încă?.. E aproape doisprezece…
(Se aude soneria.)

Ah, ele trebuie să fie!
(Se repede să deschidă uşa.)




SCENA II

Intră Aglaé şi Paraschiva.

AGLAÉ:
Bo-o-onjur!
AMALTHEIA:
Vai fetelor!... Nici nu ştiţi ce bine îmi pare că aţi venit… Am o veste penru voi…
PARASCHIVA:
Ho soro!... Nu ne lua aşa: rap-rap-rap şi zdrang, zdrang, zdrang cu veştile tale… nici nu ţi-am trecut bine pragul şi deja ne şi blagosloveşti cu veşti.
(Se aşează în fotoliu.)
Aşa!... şi acuma poţi să dai drumul la ştiri. I-a spune soro ce veste?...
            AMALTHEIA:
                        O-o-o surpriză, o mare surpriză…
            AGLAÉ (mirată):
                        Ia-a-ar?!...
            PARASCHIVA (ironic):
Da soro, iar!... Ultima surpriză a fost cam scumpă. Ha-ha-ha!... A costat-o o avere, – un  inel de aur cu brilliant, moştenire de la bunică-sa, contesa Isabella Der-r-rona...
            AMALTHEIA (se preface că nu ia în seamă ironiile Paraschivei.):
                        Astăzi o să vi-l prezint pe noul meu logodnic.
            AGLAÉ:
                        Ia-a-ar?!...
            PARASCHIVA:
                        Dả̉, soro iar!... Ce să-ţi spun…
(o imită pe Amaltheia.)
Noul meu logo-o-odnic… ce surpriză abracadabrantă!... Surpriză ar fi de-ar veni, dar aşa… m-am cam săturat de prezentările tale şi de logodnicii tăi… care…
(Dă din mână a lehamite).
            AMALTHEIA:
Vai, dà câtă răutate fetelo-o-or… Azi e totuşi ziua mea, a-a-ah! Odată în viaţă faci treizeci de anişori…
            AGLAÉ:
Ia-a-ar?!...
            PARASCHIVA:
Şi tu soro, ce tot o dai cu iar şi iar şi iar, iar?... Iar, dragă iar!... Că ea sărăcuţa nu-i are pe cei şapte de acasă, de aceea nici nu-i pune la socoteală… Femme fatale!... Ce să-ţi spun?!... Mai bine ne-ai da ceva de băut, că de logodnicii tăi...
(Face semn cu mâna că-i sătulă până-n gât.)
            AMALTHEIA:
Vai, fetelo-o-or, imediat... da ce bine mă simt cu voi...
(Iese.)


SCENA III

Aglaé şi Paraschiva, singure.

AGLAÉ:  
Cést la vie!
PARASCHIVA:
La vie, ne la vie, dar are capra asta la logodnici… iote aşa trec prin viaţa ei, ca trenurile prin Gara de Nord.
(Face semn cu mâna.)
Şi tu ce tot o dai soro cu franţuza ta?!... La vie, ne la vie… ce să-ţi spun… notre poule dans votre cour… mare rahat! De parcă eu nu aşi şti limbi străine?!... Ha-ha-ha!...
AGLAÉ:  
            Tu!... Limbi străine?!...
PARASCHIVA:
Da, soro eu!... Că nu vorbim de sfânta Filoftea… şi nu mai fă pe mirata că-ă-ă… De parcă numai franţuza ta ar fi limbă străină?...  Parlez-vous français… Ha-ha-ha!... Dar rusa ce are soro?...
(Se ridică în picioare şi întinzând spectaculos, mâna, începe să recite:)
Samaliot mişto zburaiet… Ieta poanta nie ţiniaiet… Paşla vidiima na turbinca!... Vaniika dai pistaliet, niemţî na uliţe… taca-taca, taca-taca… canieţ filiima… Pizdieţ-maladieţ, vsio!... Ha-ha-ha!...
(Începe să danseze cântând.)
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia…
Ha-ha-ha! Ei, ce spui soro?... Vezi că ştim şi noi pe muscaleşte!... Ha-ha-ha!... Ştim soro, ştim… şi de vorbit, şi de cântat, şi de dansat ştim… şi poezii ştim…
AGLAÉ:
            Esenin?!...
PARASCHIVA:
            P-da-a-a!...
AGLAÉ:
                        Lermontov?!...
            PARASCHIVA:
            P-da-a-a!...
AGLAÉ:
            Şi Puşkin?!...
PARASCHIVA:
            Şi-i-i!...
AGLAÉ:
            Şi Maiakovski?!...
PARASCHIVA:
Ei, şi Maia… ko-ko… kot-kodac, prea multe vrei şi tu… Auzi Ese-e-enin… Puşki-i-in… Lermontou-u-u… Dar Bacovia ce are soro?...
(Ridică, spectaculos mâna şi începe să recite.)
Darmniau adi-i-inc sicri-i-ili die pliumb,
Şi fliori die pliumb şi funierar veşmient
Staiam sângur în cavo-o-ou şi bâlo ocieni vânt…
Şi scărţăia coroaniele die pliumb tavarişci!...
SCENA IV

Aglaé, Paraschiva şi Amaltheia

            AMALTHEIA (intrând cu o tavă pe care se află o sticlă şi trei pahare):
                        Vai fetelo-o-or…
            PARASCHIVA:
                        Aşa soro, hai să bem şi să ne veselim că viaţa e…
(Către Aglaé.)
            Ia spune tu soro, pe franţuza ta…
AGLAÉ:
Cést la vie!
            PARASCHIVA:
                        Apoi soro, ţie numai la vie îţi stă gândul… Zi-o pe aia cum e viaţa…
AGLAÉ:
            Toujours parsive…
PARASCHIVA:
            Aşa da soro! Viaţa e parşivă… Haideţi să bem pentru ea!
AMALTHEIA:
            Să bem pentru viaţă!
AGLAÉ:
            Vai ce romantic…
PARASCHIVA: (mirosind paharul) Nu ştiu cât e de romantic, da miroase al dracu de bine!  
AGLAÉ:
Moët & Chandon…
            AMALTHEIA:
                        Douăzeci de ani vechime…
             PARASCHIVA:
                        Hai, până la fund!
(Paraschiva goleşte paharul dintr-o dată, iar Amaltheia şi Aglaé doar gustă din el, savurându-l.)
AGLAÉ:
            Asemenea licoare nu se bea aşa, cum o bei  tu Paraschivo…
PARASCHIVA:
            Şi eu cum o beau Aglaio?...
AGLAÉ:
            Aşa dintr-o dată, cum beau birjarii şliboviţa, la bufetul gării…
PARASCHIVA:

E-te-te, la ea!... Şi tu cum bei Aglaio... aşa cum beau curvele de pe Champs-Elysées

AGLAÉ:
            Vai, dragă, da cum poţi să… eu nu sunt…
PARASCHIVA:
            Lasă soro, că nici eu nu sunt birjar.
(Întinzând paharul către Amaltheia.)
            Viaţa-i atât de parşivă, încât aş mai bea un pahar pentru ea…
(Amaltheia îi toarnă coniac în pahar.)
Da, e parşivă viaţa… şi lumea e parşivă… numai tu Aglaio singură, din toată lumea, eşti ca lumea!
(Bea tot din pahar şi o întreabă pe Amaltheia.)
Aşa, şi acuma spune soro, cum e noul… focos, focos?... Poate facem un menage  á trios?...
AGLAÉ:
            Vai dar cum poţi…
PARASCHIVA:
            Stai liniştită, tu nu faci parte din distribuţie… Ha-ha-ha!...
(Către Amaltheia.)
Ei, ce zici soro?... De-i tânăr şi arătos… de nu… merci beacoup  şi au revoir! Păstreazăţi-l sănătoasă şi împarte-l  cu…
(Face semn cu capul spre Aglaé.)
Bine zic Aglaio?...
            AGLAÉ (enervată):
                        Te rog frumos să nu-mi mai spui Aglaio!
            PARASCHIVA:
                        Ei, na! A explodat mămăliga! Da cum să-ţi spun soro?...
            AGLAÉ:
                        Aglaé!
            PARASCHIVA (imitând-o):
Aglaé… ce să-ţi spun, Aglaé?... O să răceşti la plămâni dacă îţi spun Aglaio?!... De-ţi spun Aglaé sau Aglaie, e şi lae şi bălaie, tot un drac!... Că v-au pus mumele voastre nişte nume…
(Arătând cu capul spre Amaltheia.)
Iote şi la asta… Amaltheia… nume de capră ha-ha-ha!... Capra divină!... A dat ţâţă la Zeus… Ei şi?... Mare brânză… Paraschiva, Varvara, Filofteia, Aglaia… astea sunt nume româneşti, nume din popor, nu glumă…
            AMALTHEIA:
                        Păi, noi… eu… bunica…
            PARASCHIVA:
                        Ştiu soro, ştiu…
(O imită)
Voi… tu… bunica… Bunică-ta şi-a descălţat opincile pe malul Tisei, şi-a ridicat poalele-n cap în faţa contelui Der-r-rona şi gata, te-a botezat cu nume de capră!... Ha-ha-ha!... Ce să-ţi spun… sânge albastru, nepoată de contesă la-la-la, la-la-la… Şi eu sunt nepoată de erou necunoscut, că bunica s-a crăcit în faţa unui soldat necunoscut când au trecut ruşii în războiul de independenţă prin sat… Cine ştie ce conte o mai fi fost Alioşa sau Andriuşa care i-a pus-o bunică-mi
(Strânge pumnii şi îi trage spre ea, cântând.)
Hă, hă, hă!... Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia,
Ca-ca-lin, ca-ca-lin, ca-ca-lin-ca maia…  Hă, hă, hă!...
(Către Amaltheia.)
                       Ia mai toarnă-mi soro să beau, că odată-n viaţă faci treizeci de anişori…
AMALTHEIA (turnând în pahare):
AGLAÉ:
            Şi pentru împlinirea viselor!...
(Ciocnesc şi beau.)
PARASCHIVA:
            Numai pupeze vă ies pe gură. Ptiu, ptiu în cuiburile lor…
(Se preface că scuipă.)
            Mă uit la voi ca poarta nouă la viţei, şi mă mir cât sunteţi de proaste…
AGLAÉ:
            Bine că eşti tu deşteaptă…
AMALTHEIA:
            Las-o dragă că…
PARASCHIVA:
Lasă-mă cu las-o… nici un las-o!... Cu mine să nu faci pe mironosiţa, mai bine spune-mi la ce naiba îţi trebuie musai logodnic?!...
            AGLAÉ:
                        Dar ţie?... Ţie, la ce ţi-au trebuit doi bărbaţi?...
            PARASCHIVA:
În sfârşit ai spus şi tu ceva deştept. Ia te uită, nici nu şti din care iepure sare tufa… He-he, ăia era bărbaţi soro!... Bărbaţi adevăraţi, nu din ăştia din zilele noastre… Când m-am măritat cu primul, cu Ilarion, trei săptămâni nu am văzut decât tavanul… Dumnezeu să-l pomenească printre drepţii lui!...
(Îşi face semnul crucii.)
            Murise ca un martir, din cauza sfintei cruci…
AGLAÉ:
            Era missioner?
PARASCHIVA:
            Misioner soro, misioner… mare misioner…
AGLAÉ:
            Şi cum s-a întâmplat?...
PARASCHIVA:
            Ce?...
AGLAÉ:
            Martirajul?!
PARASCHIVA:
            L-a ucis unul pentru că-l prinsese sărutând crucea…
AMALTHEIA:
                        Pe unde era missioner?
            PARASCHIVA:
                        Ei, pe unde putea fi?...
            AGLAÉ:
                        Prin lumea musulmană?
            PARASCHIVA:
                        Nu soro, prin paturile jupâneselor, că avea gusturi… ce mai!
            AGLAÉ:
                        Păi tocmai ai spus că l-a omorât cineva pentru că…
            PARASCHIVA:
Pentru că sărutase sfânta cruce, da soro, aşa a fost, numai că, crucea se afla între ţâţele nevestei ăluia de l-a omorât. Ha-ha-ha!...
            AMALTHEIA:
                        Şi cel de-al doilea?...
            PARASCHIVA:
                        Iorgu?!... Bărbat şi ăla soro, mă şi bătea!...
            AGLAÉ:
                        Te băte-e-ea?...
            PARASCHIVA:
                        Da soro, îmi trăgea câte o palmă… de vedeam stele albastre.
            AGLAÉ:
                        Verzi.
            PARASCHIVA:
                        Ce verzi?
             AGLAÉ:
                        Stelele.
            PARASCHIVA:
                        Care stele?
            AGLAÉ:
                        Care le-ai văzut tu, erau verzi, nu albastre.
            PARASCHIVA:
                        Ei, na că aici ai dat-o cu loitra-n gard! De unde şti tu ce stele am văzut eu?...
            AGLAÉ:
                        Toată lumea vede stele verzi.
            PARASCHIVA:
Ei şi ce am eu cu lumea şi cu stelele ei?... Lumea vede stele verzi, iar eu văd stele albastre, fiecare cu stelele lui. Auzi, dacă te crezi atât de deşteaptă şi zici că am văzut stele verzi, de ce îmi rămâneau pe sub ochi urme albastre? Ha-ha-ha!... Of, ce bărbat mai era şi Iorgu, Dumnezeu să-l odihnească!
(Îşi face semnul crucii.)
Nu mai e bărbaţi din ăia, ăştia de acum e ca iepurii. Îi prinzi, îi bagi în pat, iar ei dă de două ori din cur şi fuge…
AGLAÉ:
            Dar tu de unde şti dragă?...
PARASCHIVA:
Ei, na! Acum şi tu, de unde-i ştiu?... N-oi fi având eu tre-e-eizeci de anişori, dar nici uşă de biserică încă nu am ajuns. Ha-ha-ha!...
(Sună telefonul.)
            AMALTHEIA:
                        Ps-s-st!
            AGLAÉ:
                        Ţs-s-st!
            PARASCHIVA:
                        Doamne!...
(Îşi face semnul crucii.)
AMALTHEIA (ridică receptorul):
                        Alo-o-ou!... Aţi greşit numărul…
PARASCHIVA: (arătându-i ciuciu, se întoarce către Amaltheia)
                        Ps-s-st!
(se întoarce şi către Aglaé.)
Ţs-s-t! Ha-ha-ha!... Ia mai toarnă-ne soro un Moët & Chando-o-on… că logodnicul tău… s-o fi rătăcit ca şi ăilalţi, pe care ni-i tot prezinţi an de an, de când ai început să împlineşti treizeci de anişo-o-ori…
(Amaltheia toarnă-n pahare, prefăcându-se că nu se supără.)
AGLAÉ:
            Dar rea mai eşti dragă, lasă fata în pace…
PARASCHIVA:
Tot eu sunt rea de gură, ai?! Nu soro, ea este  rea de muscă, nu o vezi cum schimbă logodnicii?... Aşa trec prin viaţa ei ca trenurile prin Gara de Nord. Hai să bem pentru ei!
            AGLAÉ:
                        Pentru cine?!
            PARASCHIVA:
                        Pentru ei, pentru logodnici, logodnicii Amaltheiei!
(Beau toate trei, pe urmă tac.)
            AGLAÉ:        
                        Delicios coniac.
            PARASCHIVA:
Da soro, la zilele ei de naştere, de când a început să împlinească treizeci de anişo-o-ori, totul e delicios şi bun. Cele mai fine băuturi, cele mai alese bucate, cei mai frumoşi logodnici, ha-ha-ha!... Of, îmi aduc aminte de primul ei logodnic… era contabil…     
            AGLAÉ:
                        Economist!
            PARASCHIVA:
                        Tot un drac! Da era îna-a-alt, frumo-o-os, blo-o-ond…
AGLAÉ:
            Brunet!
            PARASCHIVA:
                        Blond!
AGLAÉ:
            Brunet!
            PARASCHIVA:
Putea fi şi roşcat, ce l-ai văzut cumva şi noi nu ştim?
AGLAÉ:
            Spune tu Amaltheia, cum era?...       
            AMALTHEIA:
                        Era brunet.
            PARASCHIVA:
                        Ei, na… ce să-ţi spun?...
(O imită)
Era bru-u-unet! De parcă tu l-ai văzut prin telefon, putea fi şi chel, dar dacă ţi-a spus că-i brunet, tu gata: era bru-u-unet…
AGLAÉ:
            Nu văd de ce ar minţi cineva că-i brunet, dacă nu ar fi?!
            PARASCHIVA:
                        Dar de ce ar minţi cineva că vine la ziua ta, şi nu vine?!...
            AMALTHEIA:
                        Pă-ă-ăi…
            PARASCHIVA:
                        Niciun păi soro, niciun păi, că ia uite cum ajungi iar la vorbele mele.
            AMALTHEIA:
                        Care vorbe?
            PARASCHIVA:
Cum care, despre bărbaţi, că ăştia din ziua de azi nu sunt bărbaţi… Trebuie să-i prinzi cu arcanul dacă-i vrei în patul tău…   
AGLAÉ:
            Tu aşa faci dragă, umbli cu arcanul după ei?
            PARASCHIVA:
Ce să-ţi spun soro, că în jurul tău roiesc ca muştile în jurul… şti tu ce am vrut să spun… 
AGLAÉ:
            Vai dragă da cum poţi fi atât de-de, de…
            PARASCHIVA:
                        Hotăreştete odată, cum pot fi!
(Către Amaltheia.)
Auzi, da ăla al doilea, de acu doi ani, de l-ai găsit prin agenţia de matrimoniale, Viorel…          
AGLAÉ:
            Florin!
            PARASCHIVA:
                        Ce ai soro, de mă tot contrazici?...   
AGLAÉ:
            Dacă aşa îl chema…
            PARASCHIVA:
Îl chema degeaba, că n-a venit nici ăsta, Ha-ha-ha!... Dả era frumo-o-os, atât de frumo-o-os… păcat că nu l-a văzut nimeni, ha-ha-ha!...     
AGLAÉ:
            Cum nu l-a văzut nimeni, nu i-a trimis o fotografie?!...
            PARASCHIVA:
E-te-te-te-te, i-a trimis o fotografie, repede te mai bagi tu în seamă… fotografia i-a trimis-o ăla de acuş un an, de-i dete babei Rozmarina inelul cu brilliant, ca să i-l aducă, şi i l-a adus, da-n poză, asta da afacere un inel de aur cu brilliant pentru poza Fătfrumosului dân Paşcani.
AGLAÉ:
            Din Focşani!
            PARASCHIVA:       
                        Dân Paşcani!
AGLAÉ:
            Din Focşani
            PARASCHIVA:
                        Bine soro, dân Paşcani fie cum zici! 
            AGLAÉ:
                        Din Focşani.
            PARASCHIVA:
                        Bine, bine, cel mai deştept cedează, fie dân Focşani… Na bucură-te şi tu!...
            AGLAÉ:
                        Da de ce să mă bucur? Dacă era din Paşcani, înseamnă că era din Paşcani!
PARASCHIVA:
            Putea fi şi din Văşcăuţi să trăiţi că tot nu a venit!
(Se aude soneria.)
AMALTHEIA:
            Ps-s-st!
AGLAÉ:
            Ţs-s-st!
PARASCHIVA:
Ce să-ţi spun?... Ps-s-st şi ţs-s-st!... că altceva… Du-te soro deschide, poate îsta nu e ca ăilalţi….
(Amaltheia iese.)



SCENA V

Paraschiva şi Aglaé

Amândouă deodată sar de pe scaune şi se reped la oglinda agăţată pe perete, se ciocnesc una de alta.

AGLAÉ:
                        Par-r-rdon!
            PARASCHIVA:
Ho, soro, că nu dau turcii! Ce te împingi în mine, de parcă nu ai mai văzut oglindă?
(O împinge cu umărul şi începe să-şi aranjeze părul.)
AGLAÉ:
                        Eu mă împing în tine?... Tu te împingi în mine… şi, şi…
PARASCHIVA:
Şi mai ce?...   
AGLAÉ:
                        Şi hai odată mai repede!
PARASCHIVA (făcându-i loc.):
Na, uită-te şi tu şi te satură de frumuseţe, numai ai grijă să nu…
AGLAÉ (mirată):
                        La ce să am grijă?...
PARASCHIVA:
Să nu crape oglinda de atâta farmec. Ha-ha-ha!...


SCENA VI

Paraschiva, Aglaé şi Amaltheia

(Intră Amaltheia.)
AGLAÉ:
                        Ei?!...
PARASCHIVA:
                        No?!...
AMALTHEIA (oftând):
                        Era poştaşul.
            PARASCHIVA:
Auzi soro!... Da de ce nu te logodeşti tu cu poştaşul?... Oricum e singurul bărbat care sună la uşa ta… nu am mai aştepta nici noi  cu maţele chiorăind să-ţi vină logodnicii  an de an, de când ai început să împlineşti treizeci de anişo-o-ori… 
AMALTHEIA:
                        Vai fetelor, mii de scuze, am nişte sărmăluţe...
(Iese.)